Spania este una din țările aflate in Peninsula Iberica cu clima mediteraneeană si peisaje mirifice. Cu toate acestea, limba spaniola formata pe acel teritoriu are puterea de a vraji orice prezenta feminina. Wow, ce frumusete, nu?!? Dar te-ai întrebat vreodata de originea limbii spaniole? Ce popor a initiat prezenta acestui grai? Cum a evoluat? Care sunt diferentele in comportamentul limbii spaniole dintre cele doua continente?
Nu este târziu nici acum sa adresezi aceste intrebari! De aceea, venim noi cu raspunsurile catre dumneavoastra.
Originea si formarea limbii spaniole
Limba spaniola este o limba romanică, ce a plecat din latina vulgara. O data cu procesul de romanizare, limba latina a devenit populara în intreaga Peninsula Iberica, în timpul perioadei romane. Ea a fost influențata de-a lungul timpului de mai multe limbi straine. Accentul cel mai puternic a fost dat de arabă si bască, evoluând în limba modernă de astazi. Istoria acestei limbi se intinde pe o perioada mult mai lunga. Intr-un articol din trecut, AQT a descris in mai multe detalii cum a aparut si s-a format limba spaniola. De aceea, in randurile urmatoare vom explica mai detaliat aparitia dialectelor spaniole.
Cum a aparut si a evoluat limba spaniola?
Desi nu putem vorbi despre un creator in cazul unei limbi straine, suntem constienti ca orice are un inceput. Regatele Crestine au creat involuntar aceasta limba pe masura ce recucereau Peninsula Iberica. Regatul Castiliei ( cel mai mare dintre acestea ) dominand teritoriul iberic, a impus spaniola veche castiliana ca limba oficiala a Spaniei Unite. Momentul definitor a fost cucerirea orasului Toledo din secolul al XIII-lea.
Cum a evoluat limba spaniola?
Pentru ca baza limbii spaniole este latina, ar fi interesant să știm și cum a evoluat in forma asemanatoare pe care o stim astazi. Spaniola de azi este rezultatul unui proces de 700 de ani. Aceasta prezinta influențe arabe și diferențe notabile de gramatica si vocabular între diversele regiuni vorbitoare de spaniola. Deoarece prezentam o mica lectie de istorie, dorim sa mentionam faptul ca acest articol este oferit de AQualityTranslation. Este unul dintre putinele birouri, ce ofera servicii de traduceri in Bucuresti pentru toate limbile straine. Acum sa revenim la subiect!
Astfel, influenta araba si-a pus amprenta asupra multor cuvinte și nume. Spre exemplu: Avem „Andaluzia”, care deriva din numele arabic „al-andalus”. Alte cuvinte influențate sunt: ojalá – hopefully (aw sha allah )( Cu voia Domnului ); hasta – until ( pana ) și barrio – neighborhood (barri)( vecinatate ).
Formarea si evolutia dialectelor spaniole
Pentru a începe acest subiect avem nevoie sa ducem la analizat cateva evenimente istorice. Așadar, limba spaniola s-a raspandit in intreaga lume, mai exact in America, Africa, Oceania și Asia. Ea s-a transmis prin cuceriri, misiuni de recunoastere si ocupare, precum și datorita exploratorilor spanioli ( care au fost ajutati prin finanțarea monarhilor ). In 1491, Cristofor Columb a început cucerirea Americii Latine, azi numita Conquista. Spaniola moderna timpurie a fost introdusa în randul coloniilor spaniole din America Latina în secolele al XVI și XVII. Acest fapt a dat startul unei evolutii diferite a limbii, ce nu a fost identica pentru fiecare țara in parte.
Cu scopul menținerii limbii spaniole la un nivel cat mai organizat, regele Spaniei Filip al V-lea a fondat Academia Regală Spaniolă în anul 1713. Aceasta împreuna cu alte 22 de academii ale limbii spaniole din alte țari formeaza Asociația Academiilor Limbii Spaniole.
Plecand de la identitatea culturala si ajungand la formarea dialectelor spaniole
Spaniola din America Latină este mai mult decât o simplă limbă; este o reprezentare a multor culturi diferite. Influențele indigene, africane și europene au contribuit la variațiile limbii. Fiecare națiune din America Latină și-a creat un dialect distinct. De exemplu: Intonația, argoul și chiar gramatica spaniolei argentiniene diferă de cea mexicană.
Cele mai multe diferente din cadrul limbii spaniole au aparut in interiorul vocabularului. Se pot găsi cuvinte spaniole diferite în fiecare națiune. Mexicul este un exemplu. Moștenirea indigenă a țării este un motiv pentru care există o astfel de discrepanță semnificativă în vocabular.
Acest lucru este în special evident în statele din sudul Mexicului, unde numele multor locuri, cum ar fi Oaxaca, Tuxtla, Cancún, Tapachula au ramas neschimbate. Acestea sunt derivate din vocabularul nativ.
Apoi există Bogotá, capitala Columbiei, care provine din termenul Bacatá. Acesta isi are originea din poporul Muisca, care a locuit în zonă respectiva cu mult înainte de sosirea spaniolilor.
Influența indigenă este mult mai puternică, atunci când călătorești în alte părți ale Americii de Sud; Iquique în Chile, Cochabamba în Bolivia și, desigur, Machu Picchu în Peru.
Aceste influente sunt nesemnificative in comparație cu Spania, unde limba araba a avut o influență remarcanta asupra limbii spaniole.
Spaniola din Spania: Caracteristici Distincte și Identitate
Limba spaniola de pe teritoriul Spaniei (castiliană) are caracteristici unice, ce fac diferența dintre ea si cea din America Latină. Acestea nu reflectă doar evoluția limbii, ci și identitatea culturală și istorică a Spaniei.
Literele „c” și „z” sunt adesea pronunțate ca „th” în alte zone ale țării. Această caracteristică, cunoscută sub numele de „distinción”, o diferențiază semnificativ de alte dialecte.
Gramatica are și ea tendințe unice. În comparație cu alte zone vorbitoare de spaniolă, fenomenul de „leísmo”, care implică folosirea pronumelui direct „le”, este mult mai răspândit în Spania.
Dialectele spaniole regionale, cum ar fi basca, catalana și galiciana, au influențat de-a lungul timpului spaniola vorbită în spatiul iberic. Datorita acestor dialecte, Spania a dezvoltat un vocabular bazat pe expresii distincte. Acest lexicon include cuvinte precum „ordenador” ( computer ) și „coche” ( masina ).
În plus, pronumele formale și informale diferă de la o zona la alta pe teritoriul Spaniei. Termenul „vosotros” este forma informală, ce a fost primita de majoritatea grupurilor spaniole.
Identitatea distinctă a spaniolei castiliane este determinată de alte diferențe subtile, cum ar fi regionalismele, viteza vorbirii și accentul. Această gamă largă de trasaturi lingvistice, împreună cu influența diferitelor dialecte regionale din Spania, au dat startul unei forme lingvistice unice cu o tonalitate diferita. Adaugam de aceasta data inca o scurta paranteza, pentru a va prezenta serviciile de traduceri din limba spaniola. Pentru anul 2024, putem realiza atat traduceri din limba spaniola in limba romana, cat si din limba spaniola in alte limbi straine. Acum sa revenim la subiect!
Diferențele de Pronunție: limba spaniola din Spania vs. limba spaniola din America Latină
Pronunția capata elemente distincte între limba spaniola din Spania și cea din America Latină. Iată câteva elemente importante: Seseo și ceceo. Majoritatea țărilor din America Latină folosesc seseo, unde literele ‘z’ și ‘c’ se aud prin sunetul ‘s’.
In dialectul Yeísmo din America Latina, literele „ll” și „y” sună adesea la fel. Cu toate acestea, „ll” sună diferit de „y” în unele zone spaniole. În timp ce termenii din America Latină sunt adesea mai scurti și mai puțin distincti; limbile spaniole au sunete mai deschise.
De asemeni, dialectele din America Latină detin intonații și ritmuri diferite. Acest fapt contribuie la o experiență auditivă distinctă, fata de limbile europene.
În Spania, sunetele „j” și „g” (înainte de „e” sau „i”) sunt adesea mai puternice decât în America Latină.
Între vorbitorii de spaniolă din diferite zone, aceste diferențe de pronunție pot duce la confuzie sau la neînțelegeri. Cu toate acestea, varietatea face parte din bogăția și diversitatea acestui grai, ceea ce o transforma intr-o limbă globală.
Diferențe Gramaticale: limba spaniola din Spania vs. limba spaniola din America Latină
Gramatica din America Latină este diferita fata de cea din Spania. Acestea au un impact semnificativ asupra modului în care oamenii comunică.
Vosotros vs. Ustedes: Formele de plurale ale cuvântului „Vosotros”
Una dintre cele mai notabile distincții gramaticale este diferența care există între cuvintele vosotros și ustedes. Vosotros este forma informală de plural a termenului spaniol „tu”, care are conjugări verbale.
Vosotros sois amigos? Dónde os conocisteis? – Sunteți voi toți prieteni? Unde v-ați cunoscut?
Cu toate acestea, în America Latină se foloseste ustedes ca standard pentru pluralul „tu”, atât formal, cât și informal, care are o conjugare verbală diferită. Ustedes este, de asemenea, folosit doar în contexte formale din Spania: Tú / Usted / Vos: Formele Singulare ale lui „Tu”.
În spaniolă, forma de singular a cuvântului „tu” variază. În Spania Tú este folosit frecvent pentru situații informale și este acceptat în majoritatea conversațiilor. Usted este mai comun și adesea folosit în contexte mai largi în America Latină, deși tú este încă folosit în mod informal. Oamenii din unele țări, cum ar fi Columbia, folosesc usted mai degrabă decât tú. Vos este folosit în mod obișnuit în zone precum Argentina, Uruguay și America Centrală, fiecare având propriile modele de conjugare.
Un mix exemplu de diferenta gramaticala ( Utilizarea Timpurilor Trecute ): Preteritul și Prezentul Perfect
Timpul trecut nu primeste aceleasi reguli pentru intreaga limba spaniolă. În spaniola din America Latină, preteritul este folosit în mod obișnuit pentru evenimente din trecut, indiferent de momentul în care au avut loc:
Hoy salí pronto de casa – Astăzi am plecat devreme de acasă.
Ayer salí pronto de casa – Ieri am plecat devreme de acasă.
Cu toate acestea, în Spania, prezentul perfect este adesea folosit pentru evenimentele care au avut loc în aceeași zi, cum ar fi Hoy he trabajado mucho( Astăzi am lucrat mult).
Astfel, pronunția, gramatica și vocabularul limbii spaniole din peninsula Iberica diferă de spaniola din America Latină. Aceste varietăți arată istoria și cultura bogată a fiecărei regiuni. Înțelegerea acestor nuanțe îmbunătățește înțelegerea limbii și aprofundează aprecierea pentru subtilitățile culturale ce sunt incorporate in fiecare limbaj.